E prea tarziu sa fiu optimist

cand vad ca se munceste pe gratis, cand oamenii se simt din ce in ce mai rau si lesina in metrou, cand tiganul din colt vinde cartea la suprapret, cand vecinul ma inunda, cand cladiri de patrimoniu sunt demolate ca sa fie inlocuite de zgarie-nori de sticla ce isi asteapta chiriasii, cand orice institutie a statului iti cere bani pentru cea mai neinsemnata informatie, cand la televizor vad si aud numai despre dezastre, crime si certuri, cand la ora 7 seara sunt 35 de grade, cand peste tot se tipa de criza si grasul din Jeep gata-gata da peste tine pentru a ajunge la timp la filmul de la mall, cand ca sa traversezi strada trebuie sa treci prin masinile oprite pe trecere, cand singurele subiecte de discutie sunt munca, criza si sexul, cand nu primesc un simplu multumesc, cand ochii ma ustura de atata poluare, cand vad copaci taiati, cand aflu ca tarile dezvoltate isi trimit ambasadori gay sau proscrisi, cand batrana de langa mine ma impinge ca sa poata sa imi ia locul pe scaun, cand copii cersesc pe strada ca tipii cu ochelari sa treaca in tromba cu Bentleyul pe langa tine, cand nu mai pot sa ma duc la vot de scarba, cand vreau sa imi fac dintii dar ma costa 1000 Eur, cand toate fufele se cred doamne, cand cele mai premiate filme sunt cele care nu ar trebui difuzate, cand muzica este repetitiva, cand trotoarul mi se ingusta, cand taranul din piata ma fura la cantar…

E prea tarziu sa fiu optimist. E prea devreme sa fiu pesimist. Dar oare traiesc viata sau doar supravietuiesc?