Catedrala Mantuirii Neamului prin opulenta

110 metri. 30 etaje inaltime. 38.000 metri patrati. 12 lifturi. 250 de locuri de parcare. In mare cam acestea sunt cifrele care caracterizeaza dorinta Patriarhiei Romane de a avea cel mai mare, cel mai frumos, cel mai luxos mall religios. De-abia astept sa ma plimb pe holurile opulentei constructii, sa investesc in cele mai variate obiecte decorate religios si sa ma bucur de cel mai periculos sentiment: mandria ca apartin neamului cu cea mai mare biserica. Insa inainte de a face toate acestea regret nespus. Regret ca e nevoie de monumental pentru a trai divinitatea. Regret ca e nevoie de lux si material pentru a putea fi auzit de Dumnezeu. Regret ca trebuie sa iubesti oamenii indiferent de origine, sex, varsta, venituri, privindu-i din turnul de 110 metri de marmura. Religia noastra il are in centru pe Iisus. Insa cu siguranta Mantuitorul nu era invelit in cea mai scumpa matase, nu purta incaltari din cea mai rara piele si nu isi tinea predicile in cel mai opulent templu. Pacat ca puterea exemplului nu functioneaza. Pacat ca religia dezbina ceea ce credinta uneste.