Protest impotriva gandirii colective negative

Cu totii am vazut/auzit ca vineri seara a ars o mare cladire din Bucuresti. O intamplare cu adevarat nefericita. Marele noroc il consider  faptul ca nu au fost victime omenesti. La cat de mari erau flacarile nu prea vad ce sanse ar fi avut cineva cuprins de panica. Oricum, presupun ca pagubele materiale sunt insemnate. Dar de la ce oare a pornit? Daca e sa excludem orice mana criminala atunci scurt-circuitul sau traznetul ar mai ramane in picioare. Evenimente care au probabilitatea de a se intampla foarte foarte mica.

Dar daca sansele ca una din acestea doua sa se intampla au crescut considerabil tocmai pentru ca energiile concentrate asupra cladirii doreau asta? Cu totii, incepand de la localnici, oameni cu interese in zona, clerul bisericii, simpli trecatori sau cei ce au citit stirea ca se va construi o cladire inalta de 75 m intr-o zona ce nu depaseste 4 etaje, pe un spatiu verde, lipita de o biserica patrimoniul national, ne-am dorit sa nu vedem asa ceva. Ne-am programat toate gandurile si sperantele ca asa ceva nu va aparea. Unii s-au zbatut mai mult sau mai putin decat altii, insa cladirea tot a fost ridicata. Multimea emotiilor si dorintelor negative insa nu s-a linisit odata faptul fiind consumat. Nu zic ca cineva ar fi dorit raul, insa nimeni nu dorea ca asa ceva sa se construiasca… A ars ca o torta..

Intrebarea mea este daca gandirea colectiva pozitiva poate muta muntii din loc, poate opri nedreptatile din lumea noastra sau poate hrani si ingriji copiii bolnavi? Astept cu interes momentul in care toti, independenti unii de ceilalti, ne dorim un acelasi lucru, un lucru bun…