In apele linistite nu se formeaza marii marinari

sau cum povestea ‘Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul’ este mai mult o binecuvantare decat un blestem. De unde atata optimism? Tocmai din gena care ne face pe noi toti ‘cei mai viteji si drepti dintre Traci’. Am simtit de multe ori mila germanilor, am vazut in ochii spaniolilor dezgust, am vazut cum italienii isi regasesc propriile defecte in noi, am auzit cum englezii ne intreaba daca suntem de pe acest continent. Am trait sentimente confuze stand pe o banca in parc si vazand cum trec haite de catei pe langa mine, cum doi tineri de pe banca vecina se scuipa reciproc iar in frumoasa fantana arteziana  se spala un amarat. Aud cum ca la munca se fura mancarea adusa de fiecare de acasa si lasata in frigider sau cum ca administratorul blocului meu a fost dat jos pentru ca nu eram multumiti de el pentru ca numai dupa o saptamana sa se reintoarca pentru ca nimeni n-a vrut sa ii ia locul. Am mirosit duhoarea tranzitiei trecand prin pasajele  pietonale subterane sau mergand la pas pe o mare artera comerciala, imbacsita de atata smog. M-am lovit de nenumarate ori de oameni care in mijlocul de transport considera ca e bine sa fim cat mai grupati desi spatiu e destul. M-a durut sa vad cat de perverse sunt bunicutele care se umilesc cersind, induplecand inimile trecatorilor prin aparenta lor suferinta, gandindu-ma in contrast la toti seniorii familiei mele care nu ar putea face asa ceva.

Am auzit, am vazut, am mirosit si am simtit multe…

Insa zambesc cu bucuria unui invingator. Zambesc pentru ca normalitatea acceptata de noi se poate schimba. Zambesc pentru ca fiecare zi in care nu sunt corupt de viata gri ma face mai puternic. Zambesc pentru ca stiu ca toate de mai sus nu au viitor. Zambesc cand vad talent, bunavointa, ambitie si curaj. Zambesc pentru ca imi fac planuri de viitor…

Multumesc Romaniei pentru ca ma face un cetatean mai corect decat neamtul, mai petrecaret decat italianul, mai adaptabil decat americanul, mai sensibil la noutate decat japonezul. Sunt fericit pentru ca traiesc in Capitala formarii personale!