Mai ceva decat ecluza de la Agigea: Falkirk

Trebuie sa recunosc ca de cate ori mergeam la mare ramaneam mut de uimire cand vedeam Canalul Dunare-Marea Neagra, implicit ecluza de la Agigea. Nu stiu de ce, dar mereu m-a atras felul in care functioneaza o astfel de nebunie inginereasca. Sa faci vase de sute de tone sa pluteasca de parca ar zbura…wow! Un efect mai intens ti-l produce Marea Roata de la Falkirk, un megasistem de ridicat si coborat vase intre Canalele Forth si Clyde:

Cum functioneaza? Aparent foarte simplu, pe baza Principiului lui Arhimede: un vas disloca un volum de apa egal cu greutatea acestuia. Costul unei asemenea bijuterii: aprox. 18 milioane de lire sterline. In Romania? NU, ci in frumoasa Scotie:

India: in my face

Pana acum credeam ca blogul meu este cool. Eram convins ca este atragator tocmai pentru ca arata si mai fancy. Insa weekendul acesta am dat piept cu realitatea: continutul conteaza! Adevarat, continutul este cea mai importanta parte a unui blog, pentru ca de-asta ne si facem bloguri: sa spunem o poveste.

Ii multumesc lui Alex ca m-a invatat ce inseamna cu adevarat un blog: canalul de promovare al unor idei si experiente.

Va recomand din toata inima sa cititi postarile bunului meu coleg de liceu si prieten, Alex Gaftoi. Veti avea parte de un adevarat soc cultural si veti cunoaste doi mari curajosi. India in your face, doar aici.

Pedepsiti pentru ca sunt romani: drepturi si libertati pe hartie

Romanii din afara granitelor tarii noastre se bucura de fiecare masa pe care o pot servi in liniste. Ei respecta ritualul rugaciunii in speranta ca poate timpul le va aduce ceva mai bun. Nu fac si nu doresc rau. Ei sunt principalii ambasadori ai tarii noastre, principalii formatori de imagine a ceea ce inseamna The Land of Choice, avand misiunea de a sta drepti in fata tuturor greutatilor, fara a primi vreun sprijin consistent de la semenii intru limba si trairi…Romani rupti de glie ce apara cu mai multe indarjire petecul de pamant si traditiile ce au razbit timpului pe el in ciuda faptului ca poate nu l-au vazut niciodata!

Romanii timoceni se lupta din greu cu masinaria birocratica sarbeasca. Daca la nivel inalt declaratiile sunt de prietenie si buna coabitare, daca e sa vorbim de incercarile parintelui Boian Alexandrovici de a construi o biserica atunci lucrurile se schimba. Cum poate el oare sa puna temelie cand pentru aceasta are nevoie de aprobarea Bisericii Ortodoxe Sarbe, care nu recunoaste prezenta ortodoxa romana in Valea Timocului? Dar cei aproape jumatate de milion de romani ce traiesc in Maramuresul istoric (Transcarpatia), Nordul Bucovinei si  Sudul Basarabiei (regiunea Odesa), cum isi mai pot ei invata copiii a vorbi dulcele grai in conditiile in care guvernul portocaliu de la Kiev pregateste eliminarea examenelor de absolvire in limba materna si inlocuirea lor cu examene in ucraineana? Bulgarii ii considera drept vlahi pe romanii de pe teritoriul lor, invatamantul si mass-media in limba materna fiind practic inexistente…Si totusi romanii din jurul Romaniei au taria de a merge mai departe. Au taria de a vorbi romaneste. De a se duce la slujba in fiecare duminica. De a spera in drepturi de bun simt. De a ramane in jurul vatrei batranesti ce straluceste de un rosu aprins, de a privi cerul albastru si de a culege graul galben lucitor..

Daca pe luna exista deja un crater cu numele Spiru Haret, visez ca pe Pamant toti cei cu sange de daco-romani sa fi recunoscuti si tratati ca Romani!

Cand ploua Budapesta straluceste, in Bucuresti e noroi

Weekendul care tocmai a trecut am avut marea sansa de a vizita Ungaria. Am stat 2 zile in Budapesta, timp in care am inteles de ce i se mai spune perla Europei. Recunosc ca mi-a depasit asteptarile. Viena mi se pare acum mult mai neinteresanta. Am trait doua zile pline, in care mi-am dat seama cat de in urma suntem in ceea ce inseamna turism, infrastructura, curatenie, mentalitate si civilizatie. Am sorbit cu pasiune fiecare poveste spusa de cea mai neinsemnata alee, de cea mai obscura cladire sau de cel mai impozant monument. Mi-am terminat doua carduri de memorie facand poze si aproape mi-am rupt sandalele. Insa am vazut Paradisul de pe Pamant. NU ratati incredibila cladire a Parlamanetului, faimosul Pod cu Lanturi, amuzantul funicular de pe dealul Buda, masivul Bastion la Pescarilor, emotionanta Basilica Matyas, anticele ruine Aquincum, maretul castel Buda, intinsa Gradina Zoologica, racoritoarele Bai Szechenyi, misteriosul complex Hunyad, imensa piata a Eroilor, pitorescul Bulevard Andrassy, impozanta Catedrala Sf Stefan, unica Mare Sinagoga, vechiul metrou, inalta citadela Gellert…Si toate acestea vazute printre nori de ploaie..desi parca peste tot era soare..

Oameni exploatati de oameni

sau milioane de rugaciuni pentru o zi de pace. O lume bogata in resurse, saraca in drepturi. Un continent innegrit de atat nedreptate. Odioasa realitate a luptei pentru material fara a tine cont de sentimente. Cum oare se mai pot apara Africanii impotriva lumii civilizate?