Esti media celor 5 persoane care stau cel mai mult in preajma ta

Citind blogul Celestinei Chua, o tanara asiatica pasionata de excelenta personala, am descoperit unul dintre cele mai revelatoare citate din ultime vreme: “You are the average of the 5 People you spend the most time with”. Wow! Vrea sa spuna ca cei ce te inconjoara te influenteaza in ceea ce inseamna comportament, interese, pasiuni si principii? Mi se pare cat se poate de adevarat. La fel de adevarata e si inversa, cum ca noi ii influentam pe cei din jurul nostru.

De cate ori nu te-ai simtit exclus sau ca nu te potrivesti unui grup, de la prima interactiune? Sa fie oare vorba de faptul ca cei din jurul tau ‘te schimba’, de aici greutatea in a te adapta si a fii pe aceeasi lungime de unda? Dar daca stai destul de mult cu ei? Incepi sa vorbesti ca ei, incepi sa devii asemenea lor. Depinde de fiecare acum cat de repede se intampla asta. Insa cert este ca daca interactionezi indeajuns de mult timp vei ajunge sa gandesti in acelasi mod si sa fii interesat de aceleasi lucruri. Modul lor de a gandi iti va influenta setul propriu de valori, iar in final ceea ce vei obtine de la viata.

Asa ca traieste viata pe care o vrei alegandu-i pe cei din jurul tau. Norocul meu e ca cele 5 persoane imediate mie sunt MINUNATE…

Termin aici pentru ca sunt sigur ca nimeni nu poate dezbate problema mai bine decat Celes in articolul de aici.

Protest impotriva gandirii colective negative

Cu totii am vazut/auzit ca vineri seara a ars o mare cladire din Bucuresti. O intamplare cu adevarat nefericita. Marele noroc il consider  faptul ca nu au fost victime omenesti. La cat de mari erau flacarile nu prea vad ce sanse ar fi avut cineva cuprins de panica. Oricum, presupun ca pagubele materiale sunt insemnate. Dar de la ce oare a pornit? Daca e sa excludem orice mana criminala atunci scurt-circuitul sau traznetul ar mai ramane in picioare. Evenimente care au probabilitatea de a se intampla foarte foarte mica.

Dar daca sansele ca una din acestea doua sa se intampla au crescut considerabil tocmai pentru ca energiile concentrate asupra cladirii doreau asta? Cu totii, incepand de la localnici, oameni cu interese in zona, clerul bisericii, simpli trecatori sau cei ce au citit stirea ca se va construi o cladire inalta de 75 m intr-o zona ce nu depaseste 4 etaje, pe un spatiu verde, lipita de o biserica patrimoniul national, ne-am dorit sa nu vedem asa ceva. Ne-am programat toate gandurile si sperantele ca asa ceva nu va aparea. Unii s-au zbatut mai mult sau mai putin decat altii, insa cladirea tot a fost ridicata. Multimea emotiilor si dorintelor negative insa nu s-a linisit odata faptul fiind consumat. Nu zic ca cineva ar fi dorit raul, insa nimeni nu dorea ca asa ceva sa se construiasca… A ars ca o torta..

Intrebarea mea este daca gandirea colectiva pozitiva poate muta muntii din loc, poate opri nedreptatile din lumea noastra sau poate hrani si ingriji copiii bolnavi? Astept cu interes momentul in care toti, independenti unii de ceilalti, ne dorim un acelasi lucru, un lucru bun…

Momentul lui Michael Jackson

Oricat de morbid ar suna, aceasta perioada este cea mai de succes pentru ceea ce inseamna artistul Michael Jackson. O adevarata legenda pop care a plecat poate prea repede dintre noi este redescoperit acum de o multime de fani, sustinatori, critici sau simpli curiosi. Milioane de vizualizari pe Twitter sau Youtube, manifestari de strada si sute de fanbloguri ard in semn de omagiu pentru MJ. Conul de umbra in care a fost invaluit recent dispare si apare cultul pentru Michael Jackson. O miscare la care subscriu. Regrete eterne pentru taticul showurilor cu audiente record, cu melodii de o sensibilitate aparte si pentru miscarile supraomenesti!

Rugati-va neincetat

pentru ca Occidentul a pierdut înţelegerea pentru taina existenţei, pentru prezenţa lui Dumnezeu în toate. El vede un Dumnezeu distant de lume. Un Dumnezeu care nu vine la noi prin tainele Bisericii, ci despre care doar se vorbeşte. Un Dumnezeu al discursurilor. Iar separatismul acesta al lumii de Dumnezeu a fost promovat de toate filozofiile atee din Occident, al căror ultim exponent a fost marxismul. Occidentul n-a mai ştiut decăt de o raţiune care împarte şi desparte, n-a mai văzut nici o expresie a legăturii dintre toate ale lumii şi Dumnezeu. De aceea, Occidentul suferă de un simptom şi de o sete neostoită de afirmare şi de aflare a unor noutăţi exterioare, superficiale, care permit oamenilor orice. Aşa se explică marea influenţă a drogurilor asupra tineretului de acolo, practicarea şi extinderea homosexualităţii, slăbirea familiei… Aceia sunt pierduţi, rătăciţi, rupţi de cele ale firii. Spiritul Occidentului crede că îi este permis orice şi că adevărata înnoire este aceea care permite omului orice. Să ne ferim de o asemenea judecată, pe noi şi pe cei de lăngă noi, deopotrivă. Multumiri marelui om Dumitru Staniloaie.

Susan Boyle, lebada neagra

De ce lebada neagra? Asta pentru ca in momentul in care colonistii au sosit in Australia aveau convingerea fireasca asupra faptului ca lebedele sunt albe.  Astfel erau stiute si in nicio alta culoare nu mai erau intalnite. Lebedele nu aveau cum sa fie negre. Realitatea insa era alta. Existau si lebede negre. Insa setul de convingeri personale si ceea ce stiau si credeau despre lebede i-au facut sa nu le vada. Si  ele erau chiar in fata lor.  Susan Boyle, desi nu a castigat a treia editie a  Britain’s got Talent a ramas in arhiva emisiunii si in inimile noastre ca femeia ce a indraznit sa arate ca este valoroasa chiar daca nu indeplineste toate caracteristicile unei vedete. La 47 de ani, cu un sex-appeal scazut, a devenit un star, avand o voce de neegalat.