Bine ai venit!

Eu sunt Andrei si iti propun sa decoperi mai jos cele mai socante, haioase, ciudate si sincere articole create ca raspuns la lumea minunata in care traiesc.

Daca esti la prima ta vizita atunci profita de inregistrarea gratis la RSS sau email. Atentie, locurile sunt limitate!

Mai ceva decat ecluza de la Agigea: Falkirk

Trebuie sa recunosc ca de cate ori mergeam la mare ramaneam mut de uimire cand vedeam Canalul Dunare-Marea Neagra, implicit ecluza de la Agigea. Nu stiu de ce, dar mereu m-a atras felul in care functioneaza o astfel de nebunie inginereasca. Sa faci vase de sute de tone sa pluteasca de parca ar zbura…wow! Un efect mai intens ti-l produce Marea Roata de la Falkirk, un megasistem de ridicat si coborat vase intre Canalele Forth si Clyde:

Cum functioneaza? Aparent foarte simplu, pe baza Principiului lui Arhimede: un vas disloca un volum de apa egal cu greutatea acestuia. Costul unei asemenea bijuterii: aprox. 18 milioane de lire sterline. In Romania? NU, ci in frumoasa Scotie:

Sa va traiasca mirii, ep.1

Weekendul ce tocmai a trecut am luat parte pentru prima oara in istoria mea recenta la o nunta. Toate bune si frumoase pana la bani se poate zice. Cam asa si e..ei, nu, sa nu fiu rau, chiar a fost foarte frumos. Am asistat la cununia religioasa ocazie cu care am vazut cam ce se mai poarta pe la nunti. Mirii amandoi au fost foarte frumosi si deloc emotionati. Mereu zambitori. Bravo lor! Apoi a urmat seara la restaurant unde a fost de vis. Locatia: restaurant President, Ploiesti. Lume gatita, zambete cat cuprinde, chef si copii ce alergau in jurul meselor. Am servit vreo 4 feluri de nici nu mai stiu. Am baut Martini, sampanie si multa apa minerala. Mi-am rupt picioarele cu cate sarbe am dansat. Noroc ca aveau mila lautarii de noi si mai bagau cate un blues. By the way, oamenii care au cantat au fost profesionisti in adevaratul sens al cuvantului: nici la 2 jumatate dimineata cand a venit tortul nu le scartia vocea. Impresionant!

Nu am reusit sa scot mireasa la un dans dar cu siguranta a fost fericita cand a deschis plicul. Nuntasii stiu de ce

Una peste alta, mai vreau! Si nici nu trebuie sa ma agit prea tare pentru ca pe 3 octombrie vine episodul 2. De-abia astept!

PS: Casa de piatra Andreea si Bogdan! Sa fiti fericiti impreuna!

PPS: n-am avut camera foto la noi, deh greseli de incepatori..

Sequoia in Romania

E uite ca de chestia asta chiar nu stiam nimic. Insa pe bune, chiar exista arbori giganti si pe la noi. Convinge-te aici.

Sa nu ne pierdem identitatea

Am tot vazut in ultima vreme in mass media din Romania o intreaga nebunie legata de dorinte de autonomie administrativa bazate pe criterii etnice. Desi inclin sa cred ca este o mare greseala consider si mai deranjata atitudinea noastra, a romanilor, noi cei care  am ajuns sa nu ne mai intereseze. Pur si simplu nu ne mai intereseaza politicul, nu ne mai intereseaza votul, nu ne mai intereseaza afacerile necurate sau coruptia, nu ne mai intereseaza ce fac ceilalti pe principiul ca ‘traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul’…trist, mai ales ca incepem sa ne pierdem propria identitate . Va propun cateva linkuri care sa va reaminteasca de ce ne numim romani si traim intr-o tara aflata intre munti, ape si Marea cea mare. Redescoperiti gura de Rai:

Google stie cam multe

La concluzia asta am ajuns astazi cand am cautat la plesneala cuvantul ‘casa’. Imediat mi-a sarit in ochi o reclama care spunea ca este un apartament de vanzare  pe strada Troienelor, Ploiesti. La naiba! Aici ma aflu eu, astazi.. Da ok inteleg, se targeteaza la maxim reclamele astea dar parca as vrea si eu ceva intimitate? Nu de alta dar tocmai mi-a mai trecut prin cap ceva: am vazut un studiu recent care spune ca 40% dintre angajatori verifica trecutul candidatilor pe net. Cu alte cuvinte, Internetul impreuna cu Google, Twitter, Facebook si alte asemenea imi pot distruge orice sansa de a ma angaja daca la o cautare simpla a numelui meu scot la iveala postari vechi si foarte vechi ce contin vreun comentariu misogin, rasist sau discriminatoriu la adresa unui sef.

Da, am ajuns sa  avem cea mai mare libertate, cel mai inalt grad de transparenta, dar oare asta vroiam?